...."Ajutor", "ajutor" se aud strigăte din clădirile care se prăbuşesc din cauza cutremurului nemaiobişnuit. Clădirile mari se prăbuşesc, şoselele se despică şi înghit maşinile, stâlpii de tensiune cad, precum niste uriasi instabili. Totul este acoperit de praf, oamenii se impiedica de molozul de la peretii magazinelor care s-au prabusit. Un tata isi striga copii de pe treptele scolii dar nimeni nu raspunde, nimic nu mai conteaza pentru nimeni decat sa-si scape viata, fericirea nimeni nu mai stie ce definitie are si daca mai exista fericire...
Anii au trecut de la acest dezastru dar un tanar care parea mai trist decat orice tanar, cu fata brazdata de multa suferinta in ciuda varstei lui. De dimineata, in fiecare zi se trezeste si merge la lucru, unde toti il batjocoresc si fac glume pe seama lui sub pretextul ca vrea sa-l vada zambind, sa-l faca fericit.Cu toate ca unii pareau sa mai rada, nu aveau puterea de a zambi din bunatate ci doar aveau un ras sub care se ascundea multa durere, neimpliniri... Sub fata sumbra, se ascunde o minte plina de amintiri dureroase, intrebari fara raspuns si care sunt alimentate dintr-o inima plina de sentimente de gelozie pe cei ce au avut parte de o copilarie mai buna decat a lui, sentimente de ura fata de colegii de lucru si un sentiment de respingere fata de tot ce inseamna spiritual. Un om suparat pe oameni, pe Dumnezeu, pe natura, pe tot ce il inconjura. Viata a fost prea dura cu el, mai dura decat cu oricare alt om de pe fata pamantului. Locul sau de munca era in cea mai mare mina de carbune din lume. In fiecare dimineata isi lua echipamentul si cobora in mina intunecoasa si muncea din greu. Intr-o dupa amiaza in drum spre casa intalneste un batran pe strada, care ii zambeste, era un zambet in mijlocul unei fete luminate de bucurie ceea ce nu mai vazuse niciodata la nimeni. Toata seara si intreaga noapte nu a putut dormi ci avea in minte doar acel zambet parca venit de pe alta lume, parca omul acela nu era influentat de necazuri, osteneli, saracie desi mainile si hainele il tradau ca era inconjurat ca de un potop de aceste lucruri. "Dar de unde atata putere de a zambi?, de unde fata aceea senina?" se intreba tanarul. "Eu nu am zambit niciodata si nici nu gasesc puterea de a face acest lucru." - spusese el in intunerecul din camera pe care il puteai pipaii cu mana. "Mie mi s-a furat dreptul la fericire, mama a murit sub ruinele unei cladiri din cauza cutremurului, fratele meu a murit in masina iar tatal meu a murit sub daramaturile scolii in timp ce ma cauta pe mine. Eu insa am fost condamnat la viata. Cum sa mai zambesc? Cum sa mai fiu fericit? " nimic nu putea sa il ajute sa se bucure si el nici macar pentru cateva minute. La lucru mergea in fiecare zi si nu lipsea niciodata, muncea din greu pentru a se putea intretine sau mai bine zis pentru a supravietui. Necazurile vietii, trecutul dureros, oboseala din timpul zilei, saracia in care traia veneau in fiecare seara la culcare cu el, Acestea veneau peste el in fiecare zi ca un potop mare de grijuri care ii inecau orice crampei de bucurie aflat in cine stie ce colt al inimii lui. Dorea atat de mult sa-l mai intalneasca pe acel batran cu zambetul pe buze si cu fata luminata... dar parca era peregrin care a trecut odata pe acolo si nu va mai trece niciodata- "oare unde sta?, unde il pot gasi?" spunea tanarul mereu in sinea lui. Totul pare o prapastie din care nu poti iesi, oricat de optimist si curajos ai fi - esecul este scris in Cartea Destinului. Trecea disperat pe drumul dinspre casa spre mina, in fiecare seara de cateva ori pentru a-l gasi pe acel batran dar in zadar. Intr-o noapte dupa multa framantare, multe cuvinte de desvinovatire, dupa multa manie, frica, amestecata cu dorinte si o ravna de a afla fericirea adoarme si ... il vede pe batranul care ii zimbise atunci iar acum fata ii era la fel, parca plin de pace care intrece orice pricepere il intreaba : „Ce este in inima ta?” – tresare din somn si incepe din nou toata noaptea si mediteaza la intrebarea aceasta. Tanarul vede un gol care seamana ca o pestera in care strigi si se aude ecoul neimplinirii din inima lui. In inima mea...? de ce imi pune mie aceasta intrebare? Ce sunt cel mai rau om de pe fata pamantului?
Cum a-ţi vedea sfârşitul unui roman care ar avea acest început?
