"Ce am auzit, ce stim, ce ne-au povestit parintii nostri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui si minunile pe care le-a facut." Psalmul 78:3-4
Această postare este dedicată în mod special celor care sunt pasionaţi de istorie. Teologia istorică este o ştiinţă deosebită care este axată într-un mod deosebit pe Istoria Bisericii. Câteva întrebari la care să medităm şi pe marginea cărora să discutăm:
Care sunt beneficiile istoriei?
Există o diferenţă între istoria din perspectiva creştină şi istoria materialistă?
Cum să scrii istoria fără să distorsionezi adevărul şi în acelaşi timp să nu te faci judecătorul oamenilor?
Câte cărţi de istorie scrise de evanghelici cunoaşteţi (în mod special istoricuri de biserici locale)?
Provocarea este să răspundem la aceste întrebări până nu devine postarea o istorie :) Chiar dacă nu aţi fost pasionaţi de istorie poate aţi devenit în urma postării:)
Unul din profesorii mei din liceu, mai exact cel de limba romană a venit odată la clasă să ne explice ce înseamnă evanghelia. A luat termenul din limba ebraică - eva care înseamnă "viaţă" şi termenul din limba greacă - anghelos care înseamnă "înger". Puse împreună cele două cuvinte ar însemna viaţa îngerilor. Este o greşeală fundamentală să asociezi doi termeni din limbi diferite pentru a defini un cuvânt. De exemplu: termenul POIANA ar fi format din termenul din limba găgăuză - POI - care înseamnă "cânt" şi termenul din limba română "ANA". Deci cuvântul Poiana înseamnă ANA CÂNTĂ. :):):)
EVANGHELIA este un termen din limba greacă care înseamnă VESTE BUNĂ. În literatura greacă clasică termenul de "evanghelie" era folosit pentru răsplata celui care aducea veşti bune.
Haideti să vorbim împreună despre această Veste Bună, ce cuprinde ea, ce caracteristici are şi cât este de credibilă.
Unii spun că prietenia este o floare rară, o specie pe cale de dispariţie, oare este adevărat? Prietenia despre care dorim să vorbim nu este amestecul acela de îndrăzneală şi nebunie, tupeu şi refugiu ieftin şi nici nu vorbim de înhăitarea la gaşcă. Tot mai mulţi oameni îşi găsesc foarte greu prieteni adevăraţi. Biblia vorbeşte despre prietenii şi este important să luăm aminte la acele lucruri.
Cum să-mi fac prieteni? În primul rând cunoaşte-te pe tine foarte bine, pune-ţi viaţa în rânduială. Vezi cum vrei să-ţi trăieşti viaţa, ce principii, ce valori, ce obiceiuri ai sau vrei să ai. În al doilea rând caută oameni care au aceleaşi valori ca tine, aceleaşi principii şi acelaşi obiceiuri. Într-adevăr, niciodată nu vei găsi copia fidelă a ta însă în linii mari trebuie să aveţi acelaşi ţeluri. De exemplu: Dacă valoarea ta sunt hainele şi principiul tău este niciodată nu va trece o lună de zile până nu-mi voi procura o haină de firmă, cu siguranţă nu-ţi vei dori un prieten care nu pune accent pe hainele care le îmbracă. Dacă valoarea ta este fotbalul şi eşti gata să petreci tot timpul tău pe terenul de fotbal, cei care au aceleaşi valori îţi vor fi prieteni. Tensiunea apare atunci când trebuie să stabileşti care sunt priorităţile, unele valori sunt mai importante ca altele, unele activităţi sunt mai importante ca altele, unele persoane sunt mai importante ca altele în viaţa fiecăruia. În al treilea rând este important să stabileşti priorităţile. Iar ultimul pas este rugăciunea, numai Dumnezeu este cel care îţi poate da prieteni adevăraţi, El care cunoaşte inimile şi intenţiile tuturor oamenilor.
Cum să-mi păstrez prieteniile? Câteva sfaturi. Nu idolatriza persoana respectivă. Conştientizează de fiecare dată ce fel de relaţie este cu persoana respectivă şi nu trece limitele relaţiei. Cedează când apar neplăceri în relaţie, desigur dacă nu este vorba de a negocia principiile, priorităţile, valorile şi obiceiurile bune. Tovărăşiile trebuie să fie acelea care să te ajute să le respecţi, nu care să te separe de ele. Roagă-te pentru prietenii tăi, poate de cele mai multe ori eşti singurul om care se roagă pentru ei.
Prietenia lui David şi Ionatan sunt un caz în care se pot evidenţia aceste lucruri spuse mai sus. Credeţi că mai pot exista astăzi prietenii adevărate? Dacă îl avem pe Dumnezeu ca Prieten de ce mai avem nevoie de alţi prieteni? Care sunt textele biblice care vorbesc despre prieteni? Şi desigur aştept sfaturi pentru cele două aspecte: închegarea unei prietenii şi dăinuirea prieteniilor.
Părtăşia în familie este o virtute creştină sau este o poruncă din Scripturi? Există în Biblie porunci, învăţături sau cazuri care vorbesc despre părtăşia în familie? Când m-am botezat îmi doream aşa de mult să stau cu cineva din familia mea să putem să ne rugăm, să citim din Scriptură, să cântăm împreună, să medităm la bucuriile veşnice care se află înaintea tronului de har şi îndurare a lui Dumnezeu.
Puritanii au fost oameni care au hotărât să ducă o viaţă în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei sunt consideraţi ca fiind aceia care au dăruit Angliei - Familia. Philip Spener este cel care a iniţiat mişcarea pietistă în cadrul bisericii reformate din Germania. Pietiştii au dezvoltat şi au răspândit grupurile de casă, grupurile de studiu biblic. Desigur, ele sunt practici din vremuri străvechi însă ei le-au accentuat în viaţa lor ca discipline spirituale.
Vremurile in care trăim sunt deosebit de grele, oamenii sunt aglomeraţi, nu mai au timp de nici de stat la masă împreună cu familia, de un timp de recreere împreună dar de un timp de părtăşie...
Lucrurile care dorim să le discutăm sunt următoarele: Texte biblice (dacă sunt), principii, obstacole şi binecuvântările legate de timpul de părtăşie în familie.
Apologetii creştini sunt aceia care apără credinţa, adevărurile fundamentale despre infailibilitatea Scripturii, existenţa lui Dumnezeu, dumnezeirea lui Isus Cristos, etc. Dintre aceştia fac parte Atanasie, Augustin, C.S.Lewis, Josh McDowell, Ravi Zacharias... Când Rene Descartes, filozof şi matematician francez, a fost chestionat de teologii de la Paris despre punerea la îndoială a lumii metafizice, acesta a răspuns că este necesar să abordezi în felul acesta problema dacă doreşti ca cei necredincioşi să aibă argumente solide să se convertească la creştinism. Astfel că într-o logică matematică acesta afirmă : cugetarea omului este dovada existenţei sale iar existenţa omului este dovada existenţei lui Dumnezeu.
Rene Descartes a fost apologet creştin?
Dumnezeu "moare" la un simplu calcul de-al nostru .
Haideţi să luăm două adevăruri despre om: nu este perfect si greseste cel putin o data in viata intr-un calcul matematic. Este posibil? Daca se dovedeste a fi gresit ce se intampla - il inviem inapoi pe Dumnezeu? Sofismul este cel care se bazează pe logică până la extremă, adică nu ţine cont şi de alte aspecte ce ţin de background. Iar daca nu se tine cont de context este foarte greu de combatut. Exemplu clasic: "Cand plouă se formează bălţi pe stradă - este o constatare. Sunt bălţi pe stradă înseamnă că plouă- este o concluzie." Dacă s-ar ţine cont de context poate că ar fi mai uşor să depistezi că acele bălţi s-au format de la spălătoria auto de peste drum:)
Dar haideţi să gândim puţin... dacă Dumnezeu e omnipotent - poate să facă să nu vrea niciodată să nu existe? Societatea postmodernă are alergie la afirmaţii absolute şi chiar la Absolut. Acest calcul doreşte să "creeze dezbinare" între atributele lui Dumnezeu. Omnipotenţa nu lucrează împotriva existenţei lui Dumnezeu sau a eternităţii lui Dumnezeu, sau a dragostei, imuabilităţii (neschimbabil), sau bunătăţii lui Dumnezeu. Isus Cristos spunea că o casă dezbinată împotriva ei însăşi este distrusă. Duhul de dezbinare nu are loc între atributele, calităţile sau caracteristicile lui Dumnezeu.
Privind la linia de orizont, în care cerul parcă se uneşte cu pământul, se naşte dorinţa de a ajunge locul acela, se naşte speranţa pentru o lume perfectă. Insă atunci când descoperim că este imposibil să ajungem la acea unire a cerului cu pământul apare o dezamagire tainică. Am auzit odată pe cineva spunând că atunci când era mic credea că cerul este ca un capac peste pământ, pentru ca oamenii să fie ţinuţi închişi aici.
Biblia vorbeşte despre viaţa veşnică, rai, cer, etc. Haideţi să găsim împreună textele din Scriptură care vorbesc despre cer în sensul amintit, adică nu ca firmament ci ca locul veşnic în care este prezenţa lui Dumnezeu. Deci, texte biblice despre cer, definiţii ale cerului, descrieri ale cerului... Nu puţini oameni intreabă de aceste lucruri, de la copiii care şi-au pierdut părinţii, adolescenţii exploratori, tinerii care doresc argumente şi dovezi, adulţii care doresc o altă viaţă şi bătrânii care se întreabă încotro se duc din această lume.
Fiind cu gîndul la cele veşnice, nu la cele de pe pământ,, vom ţine ispitele la o parte; gândindu-ne la locul de răsplătire vom găsi motivaţia de a trăi curat şi adâncindu-ne în Cuvânt vom găsi puterea de a învinge ispitele. Sunt puţine momentele în care cerul s-a deschis, mai puţine cele în care cerul s-a unit cu pământul dar haideţi totuşi să explorăm împreună acest subiect atât de legat de inima noastră. Cineva spunea odată la un act de botez că momentul în care nu vor mai exista oameni care să se boteze cerul se va închide. Deci, cerul e un loc minunat, plin de har şi slavă?
http://www.youtube.com/watch?v=5N9t5qOSzCU
Fantastic, deşi pentru noi mirarea este greu de reactivat. Solomon se mira de lucruri mai "demodate" decat ceea ce vedem noi în această înregistrare: "Trei lucruri sânt mai presus de puterile mele, şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării, şi urma omului la o fată." Haideţi să judecăm corect - este vorba de sinucidere sau de bucuria pentru lucrurile lăsate de Dumnezeu pentru noi? Eu aştept comentariile voastre şi prefer între timp să stau la umbra unui copac bibliotecă:)
Om sărac, om sărac mi-ai furat pâinea din sac, şi dau vina şi dau vina pe cumătra mea vecina - şi îndreptam degetul spre cine credeam noi că a tras biletul cu "om sărac". Acesta era un joc din vremea copilariei mele de pe meleagurile Aradului. Pe atunci nu ştiam noi foarte bine ce înseamnă sărăcia, responsabilităţile şi truda părinţilor dar sărăcia este o realitate din viaţa de zi cu zi. Când eşti sărac ispita de a fura este destul de pronunţată dar există provocarea de a rămâne în sărăcie un om cinstit şi mulţumit. Provocarea acestui articol este de a privi fiecare în frigiderul nostru, în portmoneul nostru, în şifonierul nostru, în pantofarul nostru, în "garajul" nostru (dacă le avem! :) ) si de a ne evalua dorinţele, nevoile şi binecuvântările primite din mâna lui Dumnezeu. Comparaţia cu alţii este păgubitoare însă există totuşi o sărăcie justificată (bolnavi, văduve, etc). Scriptura admite în multe cazuri faptul că există oameni săraci dar de asemenea sunt menţionate şi scopurile pentru care este îngăduită sărăcia de către Dumnezeu. Vă invit să intrăm în "pădurea bibliotecă" şi să ne stoarcem mintea în a descoperi câteva scopuri pentru care este îngăduită sărăcia. Dacă evităm o asemenea provocare în continuare vom fi expuşi la a da vina pe alţii mai bogaţi sau mai săraci, vom fi ispitiţi chiar să ne "recuperăm" ceea ce nu am pierdut niciodată. Dacă însă vom descoperi beneficiile sărăciei, nu ne vom complace în ea ci vom fi mulţumiţi şi recunoscători Celui de la care se pogoară orice dar bun şi desăvârşit. "Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare, şi mi s-a părut mare. Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac. Atunci am zis: Mai bună este înţelepciunea decât tăria" (Eclesiastul 9:13-16a).
Atunci sa incepem. - Aceste cuvinte dau curs imaginatiei noastre intr-o sala de clasa la inceputul orei de matematica sau pe un teren de sport la inceputul unei ore de educatie fizica. Nu ar fi exclus nici o sala de conferinte in care participantii sunt asteptati dupa o pauza de ceai. Totusi locul acesta nu este nici o sala de conferinte, nici o sala de clasa nici un teren de sport ci este taramul in care cartile de teologie sistematica, biblica si istorica (si nu numai) sunt asezate in rafturile scobite in trunchiurile copacilor din padure. Acesta este mediul potrivit pentru a discuta aceste subiecte in racoarea zilelor de primavara. Desi este o "padure biblioteca" nu se doreste a fi o jungla ci un loc al bunului simt, al creativitatii si al promovarii valorilor si principiilor crestine. Deci - inainte cu indrazneala.
