Daca ultima postare viza in mod special o categorie restrânsă de oameni, de data aceasta nu există alte condiţii decât cele menţionate la prima postare (bun simt, etc.). Acum câţiva ani o profesoară de Limba Română, îmi mărturisea un lucru pe care vreau să vi-l aduc în atenţie. Anume, faptul că după ce intră în clădirea bisericii încearcă din răsputeri să renunţe la criticarea fiecărei greşeli de ordin gramatical rostită de un frate sau o soră din biserică în timp ce împărtăşeşte ceva. Desigur, nu sunt excluşi aici nici cei care predică sau conduc un timp de rugăciune sau studiu biblic...Cu siguranţă fiecare om are un domeniu în care s-a specializat, indiferent că este un domeniu academic, meserie sau hobby. Unii cunosc foarte bine domeniul muzical, alţii tâmplăria sau zidăria, alţii sunt geamgii, alţii croitori. Cu toate acestea atunci când intră într-o clădire a bisericii nu sunt toate perfecte şi întreţinute la cel mai înalt standard. Nu toţi oamenii au cusătura perfectă la costum, nu toate încăperile au tâmplăria schimbată, nu toţi au şcoală muzicală...
Deci, câtă îngăduinţă este nevoie? Există şi motive invocate pentru ca biserica care îl reprezintă pe Dumnezeul ordinii, perfecţiunii, frumosului să o facă într-un mod deosebit. Dar realitatea este că nu întotdeauna se întâmplă acest lucru în toate bisericile. Ce este de făcut? Cât să mă implic? Trebuie să slujească doar cei calificaţi? Este vorba de mândria unora? Cât îngăduim şi cât ne implicăm? Doamne dă-ne înţelepciune să dăm răspunsuri echilibrate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu