Who am I? Who are you?

          Deşi întrebarea ne poate trimite pe tărâmul psihologiei totuşi aş încerca să indic spre tărâmul spiritual. Pentru aceasta este nevoie de un ghid pentru lumea spirituală - Biblia. Pentru a rămâne în limitele spiritualităţii creştine şi a nu rătăci în alte spiritualităţi, ghidarea după Sfânta Scriptură este obligatorie.
Scriptura conţine conceptul de identitate "în Hristos" dezvoltat în cartea Efeseni dar de asemenea există în nenumărate rânduri şi alte "şifoniere" din care putem observa identitatea noastră din "hainele" care le purtăm.   Una dintre aceste "haine" este modul în care ne raportăm la Dumnezeu.
         Când se identifică în epistolele adresate bisericilor locale, deşi era evreu, apostolul Pavel nu face apel nici la spiţa de neam, nici la şcoala pe care a urmat-o (a învăţat la picioarele lui Gamaliel), nici la activităţile lui misionare ci la relaţia lui cu Dumnezeu, la modul în care se raporta el la Dumnezeu.
         Cei trei termeni: 1. "Doulos" - rob, 2. "aphorismenos" - pus deoparte şi 3. apostol - însumează raportarea lui la Dumnezeu. Aceste concepte erau cunoscute de contemporanii săi şi aveau un impact deosebit. Să ne imaginam un om din secolul I, din teritoriul stăpânit de Imperiul Roman. Acest om are cetăţenie romană, este absolvent la o universitate cunoscută şi se legitimează ca un sclav, rob. Cu părere de rău constatăm că modul în care ne identificăm noi cei care suntem "copii ai Domnului" nu mai avem acelaşi impact, în societate, pe care îl produceau primii creştini.
           Provocarea este de a  găsi modul în care să ne legitimăm noi, cei "născuţi din nou", care să aibă cu adevărat un impact asupra societăţii. Termenul de "creştin", deşi este biblic, a suferit modificări în conţinutul său, dobândind o conotaţie peiorativă mai ales în perioada medievală şi chiar dacă nu este pentru toţi un termen peiorativ, este cel puţin foarte vag - "toţi sunt creştini". Cei convertiţi, în prezentarea mărturiei lor, vorbesc de creştini adevăraţi şi creştini falşi. Totuşi când te "legitimezi" e greu de fiecare dată să oferi toate acele condiţii care îl fac pe un om creştin adevărat, mai ales atunci când nu ai stârnit nici o sete, nici o curiozitate prin termenul de creştin. (Atenţie!!! Nu propun să renunţăm la acest termen biblic important şi atât de drag nouă, celor care suntem urmaşi ai lui Cristos ci modul în care am putea stârni interes şi în acelaşi timp de a oferi din start "un nume şi o adresă spirituală" care pot fi digerate mai uşor de ceilalţi oameni). Deşi era creştin, apostolul Pavel nu s-a prezentat în acest fel ci într-un mod diferit. Porecla de "pocăiţi" are o istorie asemănătoare cu cea a termenului de creştin doar că este întrebuinţată local - în România. Aşteptăm propunerile...